era 'ntr-o seară, oarecare
M-ai luat de mână şi mi-ai spus
că sunt femeia vieţii tale;
M-ai oblojit cu sărutări pe faţă
și m-ai îmbrăţişat de două ori
Spunându-mi "te iubesc pe viaţă"
apoi ai dispărut în zori;
Te-am mai văzut după o lună
când îmi cereai cu ochii goi
Să te primesc de voie bună,
ca să rămânem amândoi;
Că vii spăşit, nu prea-mi părea
dar cum eram îndrăgostiă
Strângând în mine lacrima,
te-am luat în braţe, fericită;
N-a durat mult, că dus ai fost
lăsându-mă în disperare
Când te-o aduce dorul, nemilos
să nu-mi ceri altă împăcare.
Un comentariu:
Mulțumiri alese!
Trimiteți un comentariu