Attraverso gli occhi della mia musa
Se solo sapessi quanti poeti ci sono
Tremeresti ogni giorno piangendo,
Come la piccola pioggia autunnale
Che le foglie lava, violentando
Sul vecchio selciato.
Con un suono debole, sordo e muto
Con una voce bassa, appena sussurrata,
Attraverso gli occhi della mia musa mento,
Così, che la menzogna non fa mai male.
Prin ochii muzei mele
De-ați ști și voi câți poeți sunt
V-ați cutremura zilnic plângând,
Ca ploaia cea măruntă de toamnă
Ce frunzele le spală, răpăind
Pe caldarâmul de odinioară.
Cu sunet firav, surd și mut
Cu glas încet, abia șoptit,
Prin ochii muzei mele mint,
Minciuna niciodată să nu doară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu