Marcel Vișa: azi nu s-a întâmplat nimic

Doar cerul și-a schimbat de câteva ori culoarea.
Ai fost tăcută precum o catedrală în miez de noapte. Pași de călugăr prin visele mele, clopoței de vânt și zăpezi tibetane ...
M-a apelat cineva, dar te țineam în brațe ca în poemul acela... Adormiseși. Nu am notat numărul, a rămas la apeluri pierdute.
Am dat volumul încet la viscol să ascult la pick-up Bob Dylan - Blowin' in the wind.
Pe măsuța de cafea, o carte neîncepută, de la Radu. Geamul aburit.
Azi nu s-a întâmplat nimic. Am măturat zăpada de pe rafturi. Uite așa, fără să plec de lângă tine.
Am reparat acoperișul, dar mi-am uitat lada de scule în nămeți.
La primăvară vom culege chei de paișpe înflorite și muguri de ciocane și clești uriași până la nori. Vom regla mecanismele lumii.
Dormi liniștită, mai rămân puțin cu ale mele. Azi nu plec niciunde,