Valeria Tamaș: Calea Lactee

Calea Lactee -

bunicul privind cerul
fără ochelari

*
Calea Lactee -
pe abajurul lămpii
fluturi de noapte

*
Calea Lactee -
coborând pe frunzele ude
stele la somn

*
noapte de toamnă -
cârdul de ciori se pierde-n
Calea Lactee

*
tremolo-n iarbă -
urcând spre Calea Lactee
țârâituri de greier

Altfel de autobiografie

M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica.
Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita
de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.