Lumea de rezervă, ArtBook, 2020
somn alb
șerpuitor și nins
un drum spre poarta-nchisă
cum vine Dumnezeu din vis
să îți aștearnă urma
prinsă în pulbere și lemn
din ochi mai rece mai departe
ești semn
de dincolo de moarte...
***
se-nclină ghiocei
sub gheață
ar trebui să vină primăvara
dar dimineața asta
e grea de pământ
ca o minge spartă și ponosită
într-un colț uitat
de univers...
***
iarna miroase-a plecare
și totuși mai ninge
mai ninge
e noapte și albul învie
vis vechi
cu gust de lumină
bolnavă camera
vicleană mă strânge-ntr-o vină
și visul dizolvat în sânge
se-nfașă-n iarnă iar
fără să-l strige...
***
ce dimineață albă
ce dimineață ninsă
stea sub zăpadă
rece și stinsă...
zâmbetul tău aducea însoriri
mâinile tale, mângâieri și iubiri
totul e frig, totul e mut
chipul tău drag e-aici, îl sărut...
cu buzele iernii făcute zăbranic
fotografie cu mirosul atavic
al morții din albul himeric
din veșnicul lut început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu