poezie
brațele mi-au obosit
golul dintre ele
este mai greu decât infinitul
sub ochi am adunat
toate nopțile ultimilor douăzeci de ani
lasă-mi numai una
și ce dacă jucăria ta preferată sunt eu
uită să întorci cheița măcar o dată
încă n-am învățat limba morților și
nu știu cum să-ți spun
că sânii încă se umplu de lapte
când fugi din mormânt
și dor
dor până la lacrimi
până la celălalt copil
fii cuminte și dormi
mama îți promite
că în noaptea de Crăciun
ne vom juca de-a v-ați ascunselea
printre cruci.
(Din cartea: Cu ochii la steaua Kajam, de Alexia Ema Burneci, Editura Brumar)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu