Doina Pavel: Iubirea cu degete ude...

        versuri         

Cu glasuri subțiri de glezne legate
Se -ntorc din război iubirile mele,
Nu pot sa le număr, ele, cu toate,
Nu sunt mai mult ca o ploaie de stele.

Una e Țărmul de la Rasarit
Cu nerăbdarea -n secunde nătânge
Las timpul să curgă încet și smerit
Pe la ferestre cu umeri de sânge.

Apoi vine alta cu Țărmul tăcut
Cu Nord sfărâmat într-un un fel de final,
Îmi este mai toamnă ca anul trecut
cu visul plecat spre un țărm hibernal.

Nici sfinții nu pot sa se- adune - nadins
Când scutur' cireși roz floare pe mal,
A treia iubire e-un fluture- aprins
O lebădă vie cu glas de cristal
............
Priviririle mele cu degete ude
In jur se intind peste frigul din zori,
Tu pari o iubire venind de niciunde
Cu degete ude ca o umbră de sori.