(dedicat părinților: Vasile și Ana)
Acela care pleacă, cel plecatul,Acela veșnic nu se mai întoarce,
Precum silaba ultimă ce zace
Între cel viu și-acela răposatul!
Se ospătează cu cei vii păcatul,
Pe acei duși încearcă să-i împace--
Încaieră dreptcredincioșii, drace!,
Cât își cioplesc din patru scânduri patul!
Căci nu mai înverzește uscăciune
Pe uscăciunea trupului uscată,
Verdeața care-a fost e-n veci plecată
Și nu se mai întoarce din genune!
Cândva, prin flăcări vinete, ruine
Vor da luminii viața noastră toată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu