ca o zăpadă groasă, pe ogoare,
când se revarsă iarna-n calendare
și asfințește soarele-n priviri.
O sanie e vremea, de-alabastru,
curg clipele ca niște pene moi,
sunt păsări fulgii care zboară-n roi
cu străluciri de pulbere de astru.
Și noi călătorim ca într-o navă
prin ghețurile de la Polul Nord,
cu steagurile veacului la bord
precum un Nelson pustiit de slavă.
Vom ancora-ntr-o albă amintire
în care codrii-au izbucnit în floare
și-i voi striga, la masa noastră mare,
pe-acei ce-s scuturați prin cimitire.
(Drepturi de autor: Ion Iancu Lefter)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu