Gina Zaharia: Ploaia-ndrăgostită

*                      versuri                        

Tu știi că-mi place ploaia, dar astăzi nu-ți mai spun
Câți stropi de nebunie în pumnul meu adun.
Sosește de niciunde. Cândva ne-a însoțit
Pe câmpul cu narcise. Credea că-i otrăvit

De fulgerul ce, poate, s-ar fi pierdut cu firea.
Dar ce avea să ardă mai mult decât iubirea?!
Purta o rochie nouă și-atâta de curată
Încât credeai că-i scoasă din zestrea ei de fată.

Am vrut s-o-ntreb degrabă de ce-i așa gătită,
Habar n-aveam ce-nseamnă o ploaie-ndrăgostită!
Cu ochi de iarbă verde ne-a dus înspre amiază.
De-atunci ne poartă-n suflet cu amintirea trează.
..................................................
Se-aude iarăși ploaia și nu știu ce să zic,
Iar câmpul cu narcise mai șchioapătă un pic.