o poezie ce n-ar fi trebuit scrisă
să mă cheme acolo unde mi-ar fi fost locul
triumfător să merg pe aleile din cișmigiu
și obosit să adorm între filiași și craiova
să mă trezesc mai obosit în dej
să sar între două stații nenorocite
să-mi fie somnul somn și ochiul greu
fără să cunosc singurătatea vreodată
am rămas atît de departe de mine
încît pura strîngere în brațe mi-e străină
în seara voi dormi cu fruntea lipită
de geamul pe care-l cunosc ca un frate
lăsați-mi adresa scrisă pe ușa compartimentului
dați-mi voie să dorm încă zece minute
urmează halta-fără-nume în care cobor
de unde chiar mîine seară voi pleca spre o alta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu