Nela Talabă:

     O RAMURĂ

Pupila arzătoare a zilei
naște ieșiri din infern,
îmbrățișări și însetări
de aur nestrecurat prin filtrul
vorbelor de lemn.
Pe drumul neumblat al secundei de-acum
vin rândunele naïve, neștiutoare
nici de februarie
și nici de gerul inimii,
iar mâna ta
mângâie în neștire
lutul rămas
în urmă,
în somnul cufundat
în luntrea lui Charon...
Ce alergare, ce nebunie spre curgere începe pretutindeni!

Doar mie
mi-a pus dimineața
jugul liniștii tăioase pe umeri?
Doar eu port crucea de ger a rândunelelor?
Cât de naivă sunt!
Cât de neștiutoare sunt de februarie!
Sunt doar o ramură ce trece legănată în lumină!