Poezie
Stare de rău
Nu ştiu ce am de la un timp
Se tot aşează peste mine,
Ca într-o stare de urgenţă
Pături de lacrimi şi suspine.
Le simt mereu mai apăsat
Şi tot mai îngheţat mi-e somnul
Nu-mi găsesc linişte în pat
Când văd ce a devenit omul.
Sunt tot mai mult nedumerit
Cum totul cade în cadenţă,
Parcă şi cerul e-azi diferit
Şi plânge cu intermitenţă.
Să nu mai simt aşa aş vrea
Dar poate fac o imprudenţă,
Când văd că peste viaţa mea
Se cern dureri în permanenţă.
Ca-într-un spectacol trist de teatru
Se-învârte tot ca la ruletă
Şi totul e un simulacru
Şi o infatuare abjectă.
De starea asta nu mai pot
Nu ştiu ce am de-o perioadă,
De simt durere peste tot
Aş vrea ca nimeni să nu vadă
Ce astăzi eu nu mai suport.
Nu pot să scriu asta în carte
Că eu nu sunt aşa zidit
Nu vreau să mai văd în jur moarte
M-am săturat de suferit.
Din ce în ce tot mai prezentă
O stare grea,apăsătoare
Sa pus pe suflet ca amprentă
Şi respiraţia mă doare.
Nu ştiu ce am de la un timp
De ce tot cade peste mine,
De ce numai durere simt
Aş vrea să te întreb pe tine.
Nu pot să dorm,e miez de noapte
Această stare mă sugrumă,
Aş vrea să scriu pe semn de carte
O altă stare,cea din urmă.
Mă tem că nu pot şi nu ştiu,
De-mi va fi dat să las vre-o urmă
Această stare de pustiu
Îmi dă senzaţia de turmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu