Savu Popa: Ies din casă

                    Poezie                                                                                                

las toate ferestrele deschise,
nu de aer am neapărat nevoie,
ci de respirația fiecărui trecător,
măcar fragmentată.

Când voi reveni,
la sfârșitul zilei,
să găsesc totul
puțin schimbat.
în casă un fel de ceață înșelătoare
ca în zilele de vară.
obiectele oarecum în neorânduială,
mai vulnerabile,
mai transparente,
sufocate în propria lor umbră,
în fiecare ceva care aduce
cu ticăitul unui ceas în apă.

În aer să plutească diferite
fragmente din respirația fiecăruia."