vei ilumina poteci
cu viscolul irimilor tinere
și flăcări târâtoare
pe arăturile aride!
întrucât
sângerezi în ființă,
pentru că
simți cum cerul trece
subțiat ca o sfoară
prin întrupare--
se balansează duhul
deasupra mucului de ceară
ce te mai fumegă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu