Violetta Petre: Este vreme de beție, de amor și nebunie...

                        poezie                        

Amiroase-a verde-albastru, a iubire tăinuită
Precum sevele astrale dintr-o lume infinită,
Unde Dumnezeu împarte generos ninsori de flori
Peste frunţile flămânde de-o atingere de nori.

Hai, Anida,-ntinde braţul, chiar de nu-i aripă vie,
Prinde-ţi floare la ureche şi mai scrie-o poezie!
Şi dezbracă-te de iarnă, pune-ţi voal de insomnii,
Că e vreme de beţie, de amor şi nebunii...

Freamătă un zvon de strune ca un murmur lung de ape
Hai, Anida, ţine-ţi rândul, vin setoşii să se-adape
Din licoarea dezmorţelii. Ia-ţi pocalul de argint,
Şi din toate-alege-, Anida, picătura de absint...

Să înnebuneşti o clipă, să dai drumul la ecluze,
''Zâna verde'' să-ţi rămână, strop de-ademenit pe buze
Şi când îţi săruţi iubitul, unge-i gura, să te bea
Ca pe-agheasmă de-nviere, cu miros de micşunea...

Amiroase-a dor şi doare, când prin vene, primăvara
'Şi face loc prin adormite vise-,Anida, ia-ţi vioara
Şi, aşa, ca într-o doară, fredonează din Chopin
Anotimpurile vieţii, sau măcar, un scurt refren!

Prinde-ţi-l la-ncheietură, între inimă şi braţ,
Să ademeneşti iubirea şi s-o prinzi, Anida-, n laţ!