Ștergându-și o lacrimă și privind înainte
Nici un bun rămas
Nici un rămâi
A trecut cu tălpile goale
Prin prima baltă dezghețată
Urmele i s-au pierdut în geografia stropilor de apă
Prin praf
În spate cerul a trântit ușa
Dând din umeri
-În capătul străzii tocmai vedea
Venind o florăreasă
Poate dacă se tocmea cu ea cumva
Își rezolva și anul acesta curățenia
De primăvară
Și florile
Întotdeauna găsea
Cui să le dea-
A trecut Iarna pe lângă mine
Mda
Sigur o știam
De undeva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu