şi un scâncet de rai pe-un final de abis
când te-mbraci cu câmpii de un verde plenar
te doresc printre miei şi zăpezi de cais
eu sunt liberul om alergând pe un cal
cu potcoave de lut şi zăbale de crini
un blestem muribund înhămat vertical
galopând în genunchi pe-o planetă de spini
mă hrănesc cu-amintiri şi beau norii turbaţi
primăverile-mi sunt scrijelite în brazi
când te vreau printre flori de salcâmi scuturaţi
tot prezentul de ieri mi-e trecutul de azi
port în gând cicatrici şi tristeţi de copaci
şi pe tine suavă în visul de fragi
şi-ţi sărut rănile risipite- ntre maci
când dispari ca un mit în pădurea de fagi
azi sunt sânge iar mâine voi fi necuvânt
străbătând depărtări cu sclipiri de opal
vorbele-mi sunt o goană de fluturi în vânt
spulberaţi pe un câmp sub un tropot de cal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu