Biciuirea cu grindină la mare
și nesfârșitul diluviu în pustă
•|•
viața noastră
din zboruri prea joase
cu Dementorii acediei* destinul aiurea
pe întinderile țărmului Mării Negre
cu piatră mitraliată
pornită de la ultimul țar scelerat Vladimir
înarmat până-n dinți în Donbas
pregătit cu armată de troli
la al Uniunii Europene asalt
Nicicând n-a fost ziua-n
amiază mare primăvara
atât de mult întuneric
mamă ce mult va mai veni
grindina-n prior
peste cimitirul tău
Nu pot ieși turmele
din iernat
tu mamă Salomee-Marie
nu-ți mai duci oricum din adolescență
țapul și cele două-trei capre
Alba Bălțata Roșcata
către pădurea Trivale
nici în gând nicăieri
decât pe imașul din Rai
unde nu-i timp de pierdut nici urât
ci platou montan
luminat
Se-aud din zone forestiere rănite de moarte
vijeliile drujbelor cu prăbușiri de copaci
pleacă prin Nord
prin grijă vamală de la Cotroceni
vagoanele cu bușteni în Occident
un secretar de stat liberal
a fost ieri prins vinovat
prim-ministrul s-a spălat
pe mâini ca Ponțiu Pilat
Pornesc alte și alte
avalanșe în munți
din cerul poluării
pentru păcatele noastre
dintr-o boltă pătrată
ca o plasă de acrobați
cad pene și fulgi cerați de Icari
picături de limfă
din brațele unor cyborgi
redraccinați
Dintr-o necredință mărită
colectiv proclamată
totul pentru imunizare —
totul pentru popor
din aprilie mai sunt
cam zece zile — o mică decadă
săptămâna patimilor a și dispărut
Din calendarul oficial
al mai marilor cu serul
a devenit obișnuință
pentru prima dată în istorie
uitarea luminii și lumii de Paști
La Constanța
fu prăpăd
valuri de gheață
căzură cu sunet strident
Și-n Nord-Vestul țării
plouă și pe seară mocănește
cu tărie iarăși urât
miroase a delte și-a Dunări apropiate
a inundații prin pusta Câmpiei de Vest
Orban al lor vecinul nostru
urăște pe vecinii săi din Ucraina
se dă bine cu agresorul de la Kremlin
"Nu mai vine odată primăvara"
zice un înțelept sătmărean
vaccinat de trei săptămâni
vede aude simte
doar iarna în jur
Disidentul rus Aleksei Navalnîi
ține cel mai aspru post al vieții —
al vigilenței pravoslavnice dintr-o celulă
dacă n-a fost deja împins pe sub ghețuri
din Siberii ca trădător federal
de mâna dreaptă
a unui tiran
demult scăpată
de occidentali să schingiuiască
să crucifice
să taie capul
să sugrume
ca un gâde roman
ori otoman
Pe câmpurile descălecătorului Bogdan I
acum îs numai zone palustre
ulii atacă lișițe tot mai aproape de sol
nu le mai dau pace
nici porumbeilor de pe Someș
Aripile victimelor
sunt pline de apă
tot mai grele
duc zboruri
în ciocuri
de... lupi
Lebedele fazanii berzele
șoldanii căprioarele
cred că tot terenul agricol
e-o imensă baltă de pustă
un nou lac Balaton sosit pe la noi
gâștele sălbatice
vin până la linia ferată
roțile cu fân
capătă încet alge brune și verzi
De la apusul soarelui trenurile scot
glas de război
pornesc în beznă
corbii Grădinii Romei
un dans macabru
tunetele
bat toba de zor
________
*Acedia = tristețe sau lene (de evitat în viața monahală, dar și de către toți oamenii, mai ales în aceste timpuri sumbre, mult mai atee).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu