Eu în culori masculine vă ascund
N-a lăsat alba pasăre să moară
Speranța de sub o lumină chioară
Și din visul intitulat credință
M-ai privit tu, angelică ființă
De soarele ar rămâne fără dinți
Cu zâmbetul neptunian mă alinți
De n-aș ști să fac din furtună soare
Aș fi mai șters decât un cod de bare
Să n-avem convingeri deshidratate
Și să îi facem iubirii dreptate
Hai să ucidem tăcerea ostilă
În cartea noastră scriind prima filă
În concluzie, mutatis mutandis
Viața ar putea fi, la fel ca în vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu