sufletului meu,
un vlăstar
din salcâmul înflorit,
florile-i albe
doru-aprins să mi-l cuprindă
și-ntre petalele-i albe
ușor să-l stingă,
în noaptea mută
să se legene-n
parfumu-i divin
precum un trubadur...
din frunzele-i fragede,
să-mi picure peste
rănile iubirii,
seva renașterii...
Vlăstar de sălcâm în grindă
Leac pentru inima suferindă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu