(și de-ar fi fost să nu fie aşa
m-am gândit să-ţi spun o minciună)
... că noi la un moment dat
am fost două comete
care se năpusteau prin spaţiul vast
orbitele noastre tot încercau
să ne aducă împreună
ne-am luptat cu o atracţie irezistibilă
(știind prea bine că era inutil să luptăm)
în distanța dintre ceea ce era
imposibil și improbabil
ştiam că e dragoste
dar am zburat prea aproape de soare
aripile noastre au luat foc
am ars
mai strălucitor decât soarele
mai arzător decât iadul
incendiile noastre individuale
(prea luminoase pentru a se contopi)
ne-au despărțit
totul a ars în urma noastră
stelele au căzut din stele
iar cerul s-a prăvălit peste potop
ne-am separat unul de altul
și implacabil pentru totdeauna
ne-am stins
atât a durat eternitatea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu