poezie
în zare resturile
trunchiului tău
înainte de a fi făcut scrum,
mi-e gura numai miere
de rugile
înălțate de mult
să te aștepte
pentru greutatea unei morți
ce alții o vor duce în locul tău.
Și-acum să-mi spui:
Cine e mai rușinos în agonie?
Prin trupul tău firav
în care se scaldă lumina,
tu ne redai continuu zorile
pe care se scurg lacrimile
tuturor...
Zeilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu