(Album Universuri partalele)
La priveghiul zilei de ierise înghesuiau prin căptușeli ponosite
două universuri paralele,
două lumi total diferite
depărtate una de cealaltă
de câteva orizonturi de timpuri rebele
și apusuri de tainice visuri
slab luminate de palida lună
ce se pierdea de atunci în neant.
Din căptușeala lipită de suflet
zorii ițeau fără veste,
se ridicau peste zidul înalt
ridicat din promisiuni zădărnicite
și apoi se întindeau ca un văl,
ca o aripă nevăzută,
înăbușind în tăcere ecoul zilei
ce căzuse ofrandă lupilor cenușii
care trag clopotele în zori...
Haita de bocitoare sub mantia lunii
urla înșfăcând din umbra-i cernită
ultimile clipe ale pleoapei de vis cenușiu
smulgându-i cu colții înlănțuiți într-o toacă
copii orfani exilați într-un univers de pustiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu