Dar starea de asediu ne priește,
Primim în curte barzi rătăcitori,
Captivi pe care nimeni nu-i dorește.
Cântăm cu ei, de seara până-n zori,
Și îi hrănim cu ce ne prisosește.
Pe mal sunt corturi, printre noi sunt nori,
Însă doar cine vrea se plictisește.
Erau prin preajmă și câțiva actori,
Dar s-au ascuns prin hrube, mișelește,
Nu vor, zic ei, să fie servitori,
Dar nici nu fug: asediul îi oprește.
Pe mal sunt corturi, printre noi sunt nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu