poezie
Sunt surdul care audetrambita ingerului
Sunt adâncul tulbure
în care cresc nuferi
sunt ceața în care
mă pierd uneori.
Sunt jucăria Domnului
în mâinile morții
în mâinile femeii.
Plâng pentru nedreptățile lumii -
mă zbat ca o mare
ce nu mai are loc
în sine.
Sunt adâncul tulbure
în care
cresc nuferi.
Sunt ceața în care
mă pierd
atunci
trambita îngerului
mă trezește
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu