Vlad Anghelescu: O stea miraculoasă

=================================

Sunt un om bun pentru că am fost rău.
La fel este cu poezia.
Totul ține de antrenament, de spaima consecințelor.
Nu este nevoie să crezi în Dumnezeu, într-un idol,
Trebuie să te antrenezi,
numai în direcția bună,
în direcția rodnică.
Și... fiecare pas este divin
acționează ca o busolă
puțin câte puțin.

Salvez erezia
cu o picătură de vin
Ritualul aducerii aminte.

Sunt un om bun doar dacă am fost rău.
Trebuie să am elementul de comparație.
Văd poeți "mari" care scriu
avangardist, derizoriu
amestecă raționalul, frumosul
cu vintrele și erosul
Cuminecătura lor populară
tulbură nițel,
limpedea otravă,
apoi sufletul explodează
într-o inefabilă percepție
a indebilului.
Sună ca un regret-
satisfacție
că l-ai îmbolnăvit și pe altul.
Emoționezi turnulețele,
distrugi naivitatea
cu forme necunoscute.
Te vor crede zeu.
Doar dacă
tu îi chemi
la marginea pământului
și îi atingi

cu briza îndoielii
și îi pierzi

apoi le oferi
o stea miraculoasă.