mereu goală ape legănând
luna-i cuțit de argint între pleoape
aerul se sufocă în geode
doar o stea mai privește pieziș
foamea mării
drumul îmi caută pașii pierduți
printre oase plângând
cântecul greierilor îmi alina femurul
doar el îmi mai cunoaște viitorul
păianjenul țese vălul miresei
adormind pe o cruce
lumina se scurge în canale obscure
visul se umple de sânge
o cât de adânc este cerul
deasupra noastră
nemurirea se numără-n pas de deux
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu