Firoiu Cristina Maria: Mă duc să cumpăr trandafiri și-un dor

=======================

Am auzit prin târg că se vorbește
Că eu nu știu să cumpăr trandafiri,
Și-mi vine să înjur pe țigănește
Că nu-i așa, am urme de la spini!

Și-mi cer iertare că voi scrie asta,
Dar imi permit să-mi folosesc cuvântul,
C'-am înțeles că nu știu nici ce-i rasa
Amorului ce-și iartă tot trecutul.

Deci,
Se mai întâmplă să te uit în mine
Cumva, adânc, într-o mirare goală...
Și când întind privirea peste tine
Se-'nchină ochii la iubirea oarbă.

Poți spune multe, cum că m-am prostit,
Că nu mai e la modă să te port firesc,
În tot ce simți că-mi este pustiit
Port un curaj rănit că te iubesc.

Nu mai aștept să înțelegi ce poți,
Aceasta, poate-a fost... greșeala mea,
Sunt doar un chip ce a fost tras la sorți
Să-și lase un sărut pe mâna ta.

Tu poți să-l ștergi sau poți să-l amintești,
Îți las două câștiguri din trecut,
În mine te-am "brăzdat" ca să mai crești
Și ai, deja, tulpini de suflet brut.

Și o să știi că port ceva în mine
Ce nu mă lasă uneori să văd
Decât dacă în liniște e bine
Sau dacă-'n zbor e și puțin prăpăd.

Mă duc să cumpăr trandafiri și-un dor,
Se potrivesc tăcerii mele vii,
Și-apoi imi cos o aripă în nor
Să-mi îmblânzesc și ploaia de pe zi.

===========================