=====================
În cartierul meu ies la promenadă,oameni bătrâni cu animale bătrâne,
fiecare are povestea de teatru uitată…
În locuri din care copii au plecat
nimic nu mai este binar din binar,
cifra unu sună strident și fatal…
Un om singur la televizor,
un om singur la tomberon,
un om singur în vagon,
un om singur pieton,
realitatea de fiecare seară
când liniștea nopții omoară…
Mai trece o salvare care strigă
adunarea în spitale de sticlă,
locul unde povestesc despre viață
discutând despre reforma în piață.
Nu vor prinde nimic din ce vor,
mulțumiți cu povești de televizor.
Cozi la medicamente surogat,
speranțele căzute de mult la pat
în cartierul meu de mult uitat,
normalitatea are miros de mat
în care timpul pare alterat.
Chiar de este ascuns în splendoare,
realitatea stă ascunsă și doare…
Nimeni nu știe când moare un om
auzi doar un urlet de câine-urlet de om!
============================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu