să mi te smulg
cum smulgi o floare
fără apărare,
da-n loc să iasă,
floarea s-a-nmulţit
şi de mireasmă
a umplut răzoare
Simţirea mea
un arc e peste timp
şi peste spaţiul
ce nu se supune
dorinţei mele
de-a ne regăsi
şi într-un punct să poată
să ne-adune
Pe cât îmi pari străin
printre cuvinte,
vijelios când te arunci
în scris,
pe-atât de cunoscut
şi tandru-mi pari
când sufletul ţi-l sorb
întreg, fierbinte
Tăcerea s-o lăsăm
să ne supună,
subţiri să fim
şi împliniţi în vis,
peste cuvinte
doar ea e stăpână,
fără sigiliu şi fără înscris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu