Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Paul Coculeanu: Plouă întruna-n lume, și din tine, Eminule

•|•

Plouă-ntruna
la jumătatea lui cireșar
vișinie s-a făcut
lumea-n orice crepuscul din zi
pe Globul
ori sub Podul suspinelor

De la atâtea ploi
torențiale-n vara aceasta
și Dumnezeu... este
tot mai arareori
de-un alb strălucitor
de cele mai multe El se transformă —
ajunge de-un cenușiu
uragan
alteori capătă
nuanța bordo-albăstrui Avatar
a pielii faraonului Tlà înainte
de a o revedea
răvășit de ani pe Rodope
se îmbracă în albastrul cel mistic
celtic ori tracic de Voroneț
apoi urlă
ca un pui de-albatros al furtunii
oglindite pe mare
de la Balcic spre Mangalia
tot nu se scufundă prin ucigașele valuri

Roșiatic grecesc abur
din Delphi apollinic
Dumnezeul necunoscut
de filosofii și marii artiști ai Eladei
pândește să treacă
peste Egee și Mediterana
în pustiurile și locurile sfinte aride

De esență nobilă
prea seninul coroanei
unui bard național —
brad european sau cedru levantin
pe-un munte carpat
balcan
ori din Siria
prea crăpat
ars în anii trecuți
defrișat mai recent

Dumnezeu Bușteanul
ar avea șanse
după ce a fost chinuit trunchiat
de hoții de lemne — argații austriecilor
rămânând neclintit la sol
să prindă chiar
din nou rădăcini
apoi
senectutea

Aduce mângâiere Dumnezeul creștin
prin înnorări cu plăpumi
pe deasupra Manhattanului
Spaniei deșertului Algeriei
oricărui bărăgan ori burnaz înverzit
până în miezul fierbinte
răcit din pustia Arabiei

Deșertul saudit
nu prea departe
nici de Mecca
nici de Ierusalim
peste tot în 2021
a înverzit de ziua
morții Eminului
sfânt ceai
poți bea în ierburile lăsate de ploi infinite cursuri de ape apar în Arabia
încă de la sfârșitul primăverii —
renașterea Pământului originar
văzut de către Dionisul Sirius Luceafăr
și Ana Mesteacăn pe Lună
după zborul androginic
în mantaua
de student
pe timpul domniei
lui Alexandru cel Bun

Sigur se crede-acum
ploaia plecată din vârful Ceahlăului
ori Pietrosului Dornei
către ea acasă
la tropicul Racului —
o ploaie năvalnică ce pare
a nu mai avea limite

Piatra neagră din Ka'aba
crăpată în cinsprezece
este aproape
botezată de Mihail
Eminul neamului românesc
                                                             

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10