Petronela Apopei: Știu c-ai să plângi

     poezie                                                

Știu c-ai să plângi când nu voi fi cu tine,
Când dorul va răzbate-n munți și văi,
Când clipele-ți vor fi tot mai puține,
Ca să-mi răsfir lumina-n ochii tăi...

Știu c-ai să plângi când adierea firii
Îți va doini ducând atâtea stele,
C-ai fost seninul, marea, trandafirii,
Dar vei rămâne doar frânturi din ele...

Știu c-ai să plângi când vânturile toate,
Vor prohodi, stingându-se în rugă,
Atâtea clipe dulci, azi sfărâmate
De-amarul care ni le-a pus pe fugă

Știu c-ai să plângi când dimineți albastre
Prin draperie-ar vrea ca să mai vadă
Intensitatea-mbrățișării noastre,
Cei mai iubiți, mergând pe-a vieții stradă...

Știu c-ai să plângi, dar eu voi fi departe...
De-alean cămăși, un altu-mi va croi
Și se va-nchide-atunci a noastră carte,
Nimicul va urla, în tot va fi...