Rodica Ochiș: Mă judeci...

 Mă judeci...

Mă judeci fără să-mi cunoști viața,
Nu știi de mi-a fost rău sau mi-a fost bine...
Nici dacă pentru mine dimineața
S-a revărsat prin lacrimi și suspine...

Mă judeci, deși n-am mers pe-același drum
Și poate nu vom merge niciodată...
N-ai cum să știi, de sufletu-mi din scrum
Va reuși să mai renasc-odată.

Mă judeci, deși nicicând nu ai văzut
Valul înalt stârnit de o furtună...
Nu mi-a-ntins nimeni mână de-am căzut,
N-o să mă plâng când norii se adună...

Mă judeci...eu niciodată n-am s-o fac,
N-am să te răsplătesc cu-acea monedă...
Nu vreau să-ți cumpăr sufletu-ți sărac
De-un sentiment, ce nu te mai posedă...

Eu nu-l voi mânia pe Dumnezeu
Și n-o să-ți spun nici vorbe care dor...
Rămân învaluită-n crezul meu...
Tu n-o să știi de urc sau de cobor...