Se leagănă, iar codrul o îngână,
În roua dimineții primenită,
Se pierde prin desiș, parcă-i străină.
Valsul din depărtările deșarte
Iar mă atinge, dorind să mă-ndoaie...
Un curcubeu salută de departe...
Pe boltă mea s-adună nori de ploaie.
Pier petale albastre de iubire,
În valsul lor se prinde doar regretul,
Purul diamant se sparge-n privire,
O lacrimă își șterge-acum poetul.
Stele de-argint își cântă simfonia,
Se-adună doruri, ca s-aprindă vise...
Se-alintă sub peniță poezia,
Susură-n taină slovele nescrise.
Nori negri nu răzbesc să-nfrunte cerul,
E albăstrit de gândul dimineții.
Am încercat dar n-am aflat misterul,
Nici cheia ce deschide taina vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu