================
Ea avea mireasmăca şi dimineaţa,
privea clipele prin aer
cum se rotesc
şi mersul ei prin iarbă
era maiestuos
ca spre-un alcov
împărătesc
Ea nu avea plânset
ca muritorii de rând,
suspine de vioară
izvorau din icoana ei
tremurând
Ea era suavă
ca singurătatea,
un cântec peste ape,
un vis plăpând,
un strigăt pierdut în noapte,
o floare de lotus
sângerând
===================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu