Nicolae Nistor: Doamna din lojă

=======================

Nu pot să uit sentimentele adânci
Și câte lacrimi ai ascuns sub stânci.
Am așezat tot ce-I frumos, dus de ispite,
În filele cărților ostenite și prăfuite.
M-am pierdut tânjind spre astre,
Și-am devenit zeița lojelor albastre.
O doamnă ce-a intrat în lumea bună,
Cu un bănuț desprins dintr-o cunună,
O fată de la țară care adeseori
O salbă si-ar fi dorit, și-un car cu flori,
Să aibă parte de un băiat fără comori.
Nu pot fugi de tine, Nic, chiar dacă nimic
Nu-mi va întoarce drumul să mă ridic,
Privesc în gol prin saloanele mondene,
Un frig îmi umblă c-un dor prin vene.
Fug pe cheiul unde să vii mai sper
Aducând cu tine fiorul dintr-un mister!

=============================