viața e un experiment ratat
atmosfera a devenit insuportabilă
respir 30% oxigen, 70 % azot
și foarte puține gaze rare
aș fi cobaiul ideal
dacă nu aș visa uneori noaptea
că zbor
lumea-i un imens lac de epurare
pe care plutesc în derivă
orele se scurg lichide
milioane de ceasuri de Dalli
lucesc în penumbră
frunze de nuferi negri
mă împresoară
spațiul devine tot mai îngust
Eu sunt punctul acela negru la orizont
pe care nu reușesc să-l văd de aproape niciodată!
timpul smulge fâșii din mine
fentez moartea și azi
mă hrănesc cu trupul aproapelui meu
cu un număr profesionist de iluzie
o numesc dragoste
mă multiplic ca o oglindă spartă
în cel mai mic ciob e la fel de multă lumină
și durere
revin
iau poziția întâi
vreau să apar frumoasă în fotografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu