Oana Frențescu: Tăcerea mocnește

=============================

tăcerea mocnește-n unghiuri ascuțite
adună spațiul și lungește pereții
trec printre zăbrele mov într-un concret închipuit
spre dimineața deschisă

întunericul a lăsat umbre
și-o agonie senilă pe lucruri
cuvintele simple nu schimbă nimic
tranșeele rămân inabordabile

undeva liniștea auzită devine o spovedanie
extrag prezentul din strigătul existenței
dintr-un aer irespirabil
prea multe ziduri
prea multe obloane
prea multe rădăcini
și galben de frunze compun abecedarul ucigaș

=================================