Rodica Ochiș: Chemare

=======================

Sunt șoapta înghițită de tăcere,
Când luna bate la fereastra nopții
Și vântul tremură pe ram durere...
Se pierde-un vis în nenorocul sorții.

Rămas-a doar cuvântul fără rimă,
Un suflet plânge după poezie...
Cerneala prin albastru își exprimă
Un dor pictat pe-o coală de hartie.

Se rătăcește gându-n depărtare,
Obrazul pernei e scăldat de lacrimi.
De ce ecoul adierii doare,
Când raiul Evei l-ai golit de patimi?

Îți simte tâmpla urma mângâierii,
Mătasea buzelor încă foșnește...
Prin sânge arde focul remușcări,
Nisipul în clepsidră nu se-oprește...

Izvoare de-amintiri umplu albume,
Furtuna din adânc ridică valuri.
Oriunde pașii te poartă prin lume,
Te cheamă puntea dintre două maluri.

=============================