Marin Rada: Ploaia

Plouă
cu ruperi de arbori,
plouă cu dușmănie,
dacă n-ar fi
binecuvântarea cerească,
sufletul meu
ar rătăci în pustie,

Când nu mai poate
să ducă pe umeri
atâta povară,

el se chinuie,
rabdă,
până ce răbdarea
începe să doară...
Dar pe cine să-ntrebe,
câte lucruri să-l mire?
Doar el știe că ploaia
este primul semn
de iubire,

Plouă
cu ruperi de arbori,
plouă cu dușmănie
dacă n-ar fi
binecuvântarea cerească,
sufletul meu
ar rătăci în pustie