Vlad Anghelescu: Neiscusite

=====================

Întîmplarea, ludica întîmplare,
ne-a făcut
dumnezei peste îngeri,
îngeri peste oameni,
oameni peste animale.

Din somnul rațiunii am fost treziți,
forțați cu iluzii
să întețim ritmurile...
suflând costelivele pânze,
șandramaua conexiunilor
de la pârghie la schelet
am pus antet hermeșilor fără aripi
explicându-ne zborul ca axiomă.
Am dat cu oțet gâtului cu funingine
prin care supura oxigenul.
Din prenașterea timpului liber
ne-am făcut bordei,
foarfecă în tavan,
în cămara ideilor
să taie
pleoapele neiscusite,
ce înspăimântate
de creierul barbar
s-au pus pe disimulări erotice,
păstrând profețiile sacre deoparte,
într-o clepsidră, camuflată cu praf, mâîzgă
și multă lipsă de atenție.

Tot întâmplarea a făcut să ne făurim
pleoape de răscumpărat lumea de sus,
învârtirile hazardului.
Dar rănile trupului între timp
au devenit un cobai somnambul,
care iese din colivie și ucide
toate pleoapele adormite
în lumea zborurilor...
prea înalte!

======================== =