poezie
Am luat cu noi un stropdin Marea Egee,
credeam în imensitatea
albastră din zare
şi speram să o confiscăm
în altare
Aduceam în bagaje scoici
pietricele
colecţii de amulete
pulberi de stele
toate la-un-loc
sperând să adunăm eternitate
într-un stoc
Târziu, aflam că în interior
purtăm de mult timp
sâmburele ei patern
fără să ştim că avem o menire:
din grăuntele acela
de dumnezeire
să creştem
un suflet imens și etern
Atât doar: să fim atenţi la sens
În timp, stropii de amintiri
puse în ramă
s-au risipit printre altele din fundal
ca briza de atunci la Perama...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu