Cornel Florin Cubleșan: Cât verde

Ascult
murmurul frunzelor
plâng desfrunzirile de aripi.
Ceara pe gura morților .

Cutremur dulce în butoaie
cutremur în calendare
a mai trecut un an.
Tăcerea îmi umple auzul
surâs de lemn pe buze.

Și mâinile melee
scări putrede în văzduhul dintre noi.
Acum
ce îți caută floarea vieții

o mie de viespi în vis
somnul înflorește în brazde
sori de sânge răsar prin grădini
ziua amestecată cu noaptea
se îneacă în ulcioare
firul toamnei
zugruma cuiburile .
Dorul
e o pasăre migratoare
spre țările calde
acum ascunse în ceață.

De unde această frică
amintesc de căderea aripilor.
Și cât verde îți înconjura trupul fierbinte
cât verde curgea
cu sângele nostru .

Surâs de lemn
pe buze.