Doina Moritz: Ți-am fost mereu

   versuri                                 

Ți-am fost mereu o primăvară,
Pe suflet eu ți-am tatuat iubirea.
Să nu mai doară-a anilor povară
Am înspicat cu-albastru fericirea.

Ți-am fost și cer scăldat în răsărituri
Și rază de speranță la fereastră,
Am înșirat secunde-n începuturi,
Să nu se ofilescă macii-n glastră.

Ți-am fost iubire peste tot și toate...
Păcatul este-n firea omenirii...
Petalele-n dorință îmbrăcate
Le-am presărat la porțile privirii.

Ți-am fost aleanul în singurătate,
O inimă de rouă pe o floare,
Cântul legănat, zâna din cetate,
O doină-nrourată de candoare.

Ți-am fost o oază prin nisipuri arse
Și femeia unei singure iubiri...
La poartă, flori de liliac rămase
Refuză să se cearnă printre amintiri.