Album aripi de pământ
De-atâta ploaie și furtună,
de-atâta inimă nebună
și nopți întregi fără de lună
nu știu de foaia mea
în dungă va cădea
în toamna ta !
Semnez cu vântul ce adie
pe-o frunză galben-ruginie
și-un fulg de păpădie ,
ți le trimet în zbor
să-ți treacă de-al meu dor!
În toamna mea ca și-n a ta
e mult prea frig și plouă .
Nici greierii nu vor a mai cânta,
iar ceru-i rupt în două
și plouă din văzduh
cu zeci patimi oarbe,
seninul ochilor îl soarbe ,
ocean de visuri pe podea
așterne în toamna ta
și-n toamna mea !
În toamna mea,
în toamna ta
e mult prea frig
și plouă în surdină ,
e noapte umedă și ceață
de-abia o rază de lumină
face în suflet dimineață !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu