te-am recunoscut
într-o floare
din glastră,
erai mai frumoasă
decât soarele de pe cer,
erai ca pe vremuri,
în tinerețea noastră,
una dintre stelele
care nu pier...
Aveai ochii strălucitori,
de smaralde,
aveai fruntea caldă,
de catifea,
te-am recunoscut
într-o floare,
erai,
ca pe vremuri,
mireasa mea...
Astăzi te-am recunoscut
într-o floare albastră...
era, laolaltă, pământul,
și cerul, și marea,
era,
într-o adiere de vânt,
viața noastră,
iarba verde de-acasă,
uitarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu