Nicolae Pop: Amintiri

Ruginesc castanii prin parcuri,
Sfioși se dezbracă de zdrențe,
Vântul bate-n cadențe,
Hodorogind clopotnița veche.

Sună mereu în ureche,
Galopul anilor mei.

Mai sângerează încă-n fânețe,
Câte o roșie floare de mac,
Intârziate păsări răzlețe,
Au amuțit trilul și tac.

Vai,valsul frunzelor moarte,
Prinse-n al serii vitraliu,

Amintirea mă poartă departe,
Spre dureroase zile de doliu.

Toamna e dusă,iarna a-nvins,
Se vede în suflet și-n părul meu nins,
Se vede în gheața ce pe noi ne desparte,
În vălul de doliu al iubitei plecată departe.