Rodica Ochiș: O frunză de noroc

vversuri                          vv

Dintre lumini și umbre te adun,
Gustând din ape tulburi și curate,
Să îmi rămâi, de luni și până luni,
Iubirea lacrimii nevinovate,

Ce s-a născut din patimă și foc,
Când un amurg își despletea splendoarea
Și-am să îți fiu o frunză de noroc,
Nicicând să nu mai rătăcești cărarea.

Te-oi însoți cu fiecare pas,
Când toamnele se trec prin calendare,
De vrei în inimă să-mi faci popas,
Te-oi înveli cu dor și cu răbdare.

Pădurea-aș vrea să pot să ți-o-nverzesc,
Stropindu-ți frunzele cu nemurire
Și-n fiecare an să-ți dăruiesc,
Câte-un întreg ocean de fericire.

Am să îți port iubirea-n infinit,
Să pot să ți-o îmbrac cu praf de stele.
Mirajul fiecărui răsărit,
Să-l regăsești în gândurile mele.