Alice Puiu: Călător prin golul amorf

==========================
senzația golului amorf

absoarbe tăcutul locuit de lume
iluzii nevindecate mocnesc rotund
în ceașca albastrului ciobit
printre virgule orfane și frunze de îngeri
geometrii dintr-un galben sonor
aprind cărările unei absențe
sensul zilei deznoadă verbe
dintr-un amestec de gesturi rănite
silaba unui mesteacăn foșnește
pe geamul agățat de-o șoaptă
printre paginile acestui adio frânt
te strecori insomnie de fluture
febra unui acordeon plăsmuiește
valsul unui ieri în care te-am ascuns
decorul spart vântul bolnav
tăietură oblică luna-n oglinzi abulice
corăbii cuvintele din palmă
bazarul cu pânze de păianjen
murmură țărmul lui octombrie
odaia cer fără uși sau ferestre
atârnă de bagheta scamatorului
pe masă doar noaptea dintr-un sărut
scrie versul tău
călătorule

============================